- improvizáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. improvizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. improvizáţiei; pl. improvizáţii, art. improvizáţiile (sil. -ţi-i)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
improvizáţie
Look at other dictionaries:
improvizaţie — IMPROVIZÁŢIE, improvizaţii, s.f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 improvizáţie s. f … Dicționar Român
impromptu — IMPROMPTÚ, impromptuuri, s.n. Compoziţie muzicală instrumentală cu caracter de improvizaţie şi de obicei lirică, agitată. [pr.: empromtü] – Din fr. impromptü. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 impromptú s. n., art. impromptúul (sil. ptu … Dicționar Român
chorus — CHÓRUS, chorusuri, s.n. (Jaz) Improvizaţie solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizaţie colectivă, care urmează după improvizaţiile soliştilor. [pr.: co ] – Din fr., engl. chorus. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHORUS s.n … Dicționar Român
cadenţă — CADÉNŢĂ, cadenţe, s.f. 1. Mişcare ritmică şi uniformă; ritm. ♢ loc. adv. În cadenţă = cu mişcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (fiz.) Frecvenţă; viteză de repetare a unui fenomen. 2 … Dicționar Român
capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie … Dicționar Român
commediadellarte — COMMEDIA DELL ARTE s.f. Producţie dramatică specifică literaturii italiene din sec. XVI XVIII, cu un pronunţat caracter de improvizaţie, care exprimă cu vervă spiritul satiric şi forţa observaţiei realiste, personajele fiind tipuri simbolice, a… … Dicționar Român
invenţiune — INVENŢIÚNE s.f. v. invenţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 invenţiúne (muz.) s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. invenţiúnii; pl. invenţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
jaz — JAZ, (2) jazuri, s.n. 1. Muzică uşoară (de dans), adesea cu caracter de improvizaţie, provenită din împletirea elementelor folclorice nord americane (muzica populară a negrilor) cu muzica popoarelor europene, caracterizată printr un ritm vioi,… … Dicționar Român
preludiu — PRELÚDIU, preludii, s.n. 1. Parte introductivă a unei compoziţii muzicale mai ample. ♦ spec. Prima piesă muzicală dintr o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2.… … Dicționar Român
sociodramă — SOCIODRÁMĂ, sociodrame, s.f. Test sociometric bazat pe improvizarea (improviza) unui scenariu pe o temă dată în care fiecare subiect primeşte un anumit rol. [pr.: ci o ] – Din fr. sociodrame, engl. sociodramă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
